"Doamne, iti multumesc ca ieri ai fost cu mine si ca azi sunt sub protectia Ta.
Ajuta-ma sa nu ma ingrijorez de ziua de maine,
sa imi aduc aminte ca dragostea ta ocrotitoare ma astepata si in acel maine pe care nu il cunosc!"
Parintele Arsenie Boca

joi, 30 august 2012

Vacanta de vara

      Dupa o vacanta care a trecut in zbor, ne-a ajutat Dumnezeu ca spre sfarsitul verii sa reusim sa plecam in vacanta! 
      Frumoasa vacanta, un tur de forta, caci intr-o saptamana ne-am dorit sa ajungem in multe locuri dintre care cel mai dorit a fost Manastirea Prislop, locul unde a vietuit timp de 10 ani Parintele Arsenie, Sfantul Ardealului.
      Un drum lung, pe care insa l-am facut din mai multi pasi, caci doream sa ne vedem nasii si nepotica, asa ca am oprit o noapte in Bucuresti si o alta oprire la Baile Olanesti, caci in Ramnicu Valcea am avut de rezolvat si cateva prioritati de familie. Insa nu voi intra in alte amanunte, ci voi incerca pe parcursul mai multor postari sa prezint pentru prietenii mei reali si virtuali, pentru dragii cititori locuri frumoase pe care Dumnezeu le-a sadit in tarisoara noastra: Baile Olanesti, Manastirea Iezer, Salina din Ocnele Mari, cateva din Tamaiorele Olteniei - cum sunt numite manastirile din aceasta zona a tarii: Bistrita, Arnota, Polovragi, Targu Jiu, Manastirea Prislop, Defileul Jiului,Tara Hategului, Manastirea Brancoveanu.
         Pentru inceput doar 3 poze intermediare:

  
Biserica Sfintii Arhangeli Mihail si Gavril din Bucuresti







Arcul de Triumf, Bucuresti
Biserica din deal, Ramnicu Valcea


Manastirea Prislop, Hunedoara
 

sâmbătă, 18 august 2012

Dor de duca

    Vacanta aceasta a trecut in fuga, printre plimbari scurte, examene si cateva iesiri la mare, caci tot e la doi pasi de noi!
Dar muntele isi face simtita chemarea si abia astept sa pornim la drum, sa simt mirosul padurii, sa ma bucur de racoarea si linistea ei, sa ne plimbam pe poteci neumblate...
 Si cum acasa mereu se gaseste de lucru si de pus ceva la locul lui, am dat de calendarul pe anul 2010 cu picturile lui Thomas Kinkade, numit si Pictorul luminii.

Pe mine picturile lui m-au cucerit din prima, prin caldura si sensibilitatea pe care le surprinde in toate peisajele sau scenele de viata pictate.
Astazi voi posta pentru dumneavoastra picturile celor 3 luni de vara pentru a va  aduce o clipa de bucurie si frumusete!

The mountains declare his glory

Bridge of faith

Simpler times

joi, 16 august 2012

Salutari din Portul Tomis

        De multi ani cred ca nu am reusit sa vedem festivitatile care au loc de Ziua Marinei in ziua de 15 August, intrucat ca cei mai multi crestini, pasii ni se indreapta la biserica, la Sfanta Liturghie. Cred ca aceasta e cea mai mare bucurie, dupa scurtul si binecuvantatul post, care ne aduce liniste sufleteasca si ne da puterea sa trecem peste diversele incercari de toate zilele!

     Dupa ce ne-am intors de la slujba, am ajuns acasa pentru a o sarbatori pe maicuta mea draga, Maria, iar mai pe seara ne-am facut timp sa ajungem in portul Tomis pentru a vedea vapoarele asezate festiv in largul marii, pentru a onora ziua de Sfanta Maria.

     Avand-o ocrotitoare pe Maica Domnului, marinarii cred ca vor avea mereu o evlavie deosebita catre aceasta si in felul lor tainic, ori ceremonios incearca sa ne arate prin defilari si cantece de fanfara acest lucru.
     
     Desigur, ca si in acest an noi ne-am multumit cu imaginile vazute pe canalele TV dar sunt convinsa ca turistii si constantenii dornici s-au bucurat de spectacolul oferit de Capitania portului Constanta si Comandamentul Marinei Militare.
  
  Am urcat pe salupa in jurul orei 19,30, caci portul Tomis si faleze Cazinoului forfotea de lume.        Afara adia un vant placut si cu gandul de a simti mai bine valurile marii am ales salupa Condor, care are o capacitate de aproape 20 de persoane.

  Desi in port mare este mai calma, imediat ce treci de farurile de la intrarea in port marea incepe sa te legene si sa te incante cu unduirea ei. 

Ajunsi mai in larg pescarusii si albatrosii zburau zgomotosi si planau deasupra apei incercand sa-si gaseasca hrana.


 In larg, ancorate pentru defilare, mai multe nave militare; ce am recunoscut, prin binoclu: Regina Maria, fregata Ferdinand si Bricul Mircea, nava scoala.



Soarele a apus si dupa 20 de minute pe mare, ne intoarcem in port. 

Cateva barci pescaresti se intorc cu galetile pline de stavrid.

 


In departare Moscheea Turceasca si Muzeul de Arheologie si Istorie Constanta

Din frumusetea apusa a Cazinoului
 

Cinste marinarilor romani si fie ca Maica Domnului sa ii ocroteasca pe toti calatorii pe ape si pe noi, pacatosii!

Sfanta Mahrama a Domnului

      Despre Sfanta Mahrama a Domnului Iisus, stiind putine lucruri am descoperit o relatare deosebita care a avut loc la Mormantul Sfant in anul 1867. De aici aflam de minunea savarsita in Marea Sambata dinaintea Sfintelor Pasti, si de imprimarea chipului Mantuitorului pe mahrama Veronicai.

     În Sâmbăta Mare a anului 1867, cu câteva luni înaintea de moartea sa, Episcopul Meletie conduce ceremonia Sfintei Lumini pentru a 29-a şi ultima dată. Arheologul Warren, însă, participă la ceremonie pentru prima dată. Uimit de cele pe care le-a trăit înăuntrul bisericii, încearcă să cerceteze natura minunii şi de aceea, după câteva zile, se hotărăşte să-l întâlnească pe Meletie.
       În acea Sâmbătă Mare a anului 1867, în interiorul Mormântului a avut loc un eveniment cu totul deosebit. Aşa cum arată Warren în lucrarea sa Ierusalimul subteran, Episcopul Meletie i-a destăinuit că, atunci când a intrat în interiorul Mormântului, a pus pe placa de pe Mormânt un obiect sfânt al Creştinismului: aşa numita Sfânta Mahramă sau Mahrama Veronicăi.
       Potrivit cu tradiţia, atunci când Iisus mergea spre Golgota purtând pe umeri Cinstita Cruce, unei femei din cetate, numită Veronica, i s-a făcut milă şi alergând lângă el, a folosit propria ei mahramă ca să-I şteargă rănile şi faţa. Şi atunci s-a întipărit pe mahramă Chipul lui Dumnezeu-Omul.

Iisus şi Veronica într-o icoană portativă care se află în paraclisul
grec-ortodox al Mormântului Maicii Domnului de la Ghetsimani.
 
       Conform referirilor medievale, Mahrama originală a Veronicăi se păstra în vechea Bazilică a Sfântului Petru din Roma, din secolul al XII-lea până la începutul celui de-al XVII-lea, şi a fost un loc foarte popular pentru pelerini.
       În jurul anului 1610, în perioada reconstrucţiei Bazilicii în baza noilor planuri ale lui Michelangelo, Mahrama a dispărut şi de atunci nu se mai ştie nimic despre ea. Două secole şi jumătate mai târziu, în lucrarea sa Ieru salimul subteran, arheologul War ren povesteşte că Mahrama Veronicăi care a existat la Vatican, se afla deja în posesia grecilor din Ierusalim. Aceasta i-a destăinuit-o Episcopul Meletie cu puţin timp înainte de a pleca din viaţă.'

Chipul lui Iisus Hristos pe Mahrama Veronicăi, aşa cum l-a înfăţişat, în 1874,
pictorul ceh Gabriel Cornelius von Max (1840-1915). Unii cred că este propria lui
inspiraţie, în timp ce alţii susţin că este copia unei alte mahrame foarte vechi, poate a
celei care se află la Vatican. Imaginea provine de la copia picturii lui Max care se află în
Mănăstirea grecortodoxă a Sfântului Eftimie din Ierusalim (Foto: H. Skarlakidis).

      Episcopul Luminii”, aşa cum îl numeau arabii pe Episcopul Meletie de Petra, este conducătorul ceremoniei pentru a 29-a şi ultima oară. Aşează Sfânta Mahramă pe placa Mormântului şi atunci, potrivit cu cele spuse de el arheologului britanic, Sfânta Lumină se arată dea supra Chipului lui Hristos reprezentat pe ea. Flacăra sfântă nu pricinuieşte nicio vătămare Mahramei, ci sea mănă cu un foc lichid care izvorăşte din belşug din Chipul lui Hristos.
       Episcopul Meletie a dus atunci Mahrama deasupra unei candele şi flacăra dumnezeiască, de parcă ar fi fost o materie de foc ce are greutate, a curs în cupa candelei. Ceea ce se petrece în interiorul Sfântului Mormânt, prin arătarea Luminii necreate, ne aduce aminte de ceea ce s-a petrecut în timpul Schimbării la Faţă a lui Hristos pe Muntele Tabor, tot prin arătarea Luminii necreate.

Şi a strălucit Faţa Lui ca soarele” (Matei 17, 2).

      Într-o cameră mortuară complet întunecată, întunericul este risipit de o Lumină care izvorăşte din Chipul lui Hristos. Pentru încă o Sâmbătă Mare, Hristos a venit în interiorul Mormântului Său ca Lumină. Dar ca Lumină Hristos a venit şi în lume:

„Eu, Lumină am venit în lume, ca cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; căci n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (Ioan 12, 46-47).
 

                                                            Sfanta Lumina, Haralambie K. Skarlakidis


marți, 14 august 2012

Bucura-te, Marie!

     Catre Nascatoarea de Dumnezeu, acum cu osardie sa alergam noi, pacatosii si smeritii, si sa cadem cu pocainta, strigand din adancul sufletului: 
     Stapana, ajuta-ne milostivindu-te spre noi; grabeste ca pierim sub multimea pacatelor; nu intoarce pe robii tai deserti, ca pe Tine singura nadejde te-am castigat!

      << Intr-o cetate era un tanar care se numea Ioan, foarte credincios si foarte bogat, dar nu putea sa invete carte, nici macar o rugaciune, ca sa o poata zice dupa randuiala crestina. Pentru aceasta, s-a dus intr-o manastire si, dand toata averea sa acelei manastiri a fost facut calugar, iar fratii sai au inceput sa-l invete carte. Ioan a fost primit in manastire cu multa dragoste si toti fratii se straduiau sa-l invete psalmi si rugaciuni, dar Ioan nu putea sa invete nimic. Atunci, un frate mai mare mai intelept si cu multe fapte bune, i-a citit pe rand toate rugaciunile, una cate una, iar apoi l-a intrebat: 
     - Care dintre rugaciuni ti s-a parut mai frumoasa si pe care ai vrea sa o inveti?
       Iar Ioan a raspuns:
       - Aceasta mi-a placut cel mai mult: Bucura-te Marie!
Apoi cu multa osteneala a izbutit sa invete inchinaciunea ingerului, adica aceasta rugaciune:
  
    Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te ceea ce esti plina de dar daruita, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau, ca ai nascut pe Hristos Dumnezeu, Mantuitorul sufletelor noastre!

      Si multa vreme a trecut pana ce Ioan a izbutit sa invete aceasta rugaciune. Si era atat de bucuros ca invatat-se rugaciunea ingereasca, incat i se parea ca a gasit o mare si minunata comoara. Si in toata vremea nu rostea decat aceste cuvinte: Bucura-te Marie! Din aceasta pricina fratii din manastire nu l-au mai chemat pe numele sau ci ii ziceau: "Bucura-te Marie". Dar Ioan se bucura cand auzea cum il numeau fratii, si in toata vremea rostea rugaciunea ingereasca plin de multa veselie duhovniceasca, pentru ca avea multa evlavie catre Nascatoarea de Dumnezeu. 

    Aceasta rugaciune a rostit-o pana ce a ajuns la sfarsitul pamantesc. Dupa ce obstea manastirii i-a savarsit rugaciunile de ingropare, l-au ingropat intr-un loc aparte, deoarece din sfintitul trup al lui Ioan iesea multa mireasma. Insa aceasta  mireasma s-a inmultit dupa ce l-au ingropat, iar fratii se minunau de acest lucru. In cea de-a noua zi, cand ii faceau parstasul randuit la noua zile, s-a petrecut o minune preaslavita de care se spaimantau totii. Din mormantul lui Ioan a rasarit un crin preafrumos si pe fiecare frunza era scris cu litere de aur: "Bucura-te, ceea ce esti cu dar daruita, Marie."
      Iar miresma crinului era atat de multa si minunata, incat nu se asemana cu mirosul nici unei flori de pe pamant.
       Atunci egumenul a zis fratilor:
     - Parintilor, din acest lucru minunat putem cunoaste ce fel de sfintenie a avut acest cuvios si cata dragoste si evlavie  a avut catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Este cu cuviinta sa vedem si care este radacina acestui crin, pentru ca sa intelegem cu totii cat de mult dar primeste cel care o iubeste din toata inima pe Preasfanta Fecioara Maria.
      Atunci au sapat mormantul si au vazut cum crinul a iesit din gura cuviosului si toti s-au minunat. Apoi egumenul a poruncit de s-au desfacut sfintele moaste ale cuviosului si au vazut cum crinul a iesit din inima cuviosului, iar in inima sa era zugravita icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Cu totii s-au spaimantat si au ramas muti de uimire. Mai apoi s-au inchinat lui Dumnezeu pentru aceasta minune. Iar crinul si sfintele moaste le-au asezat in biserica manastirii, pentru ca toti cei cel vor vedea si se vor inchina lor sa priceapa cat de multa putere are evlavia si dragostea catre Maica Domnului.
  Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, fie ca si noi sa ne invrednicim de fericirea cea cereasca.>>
    
                       Istorisire culeasa din "153 de istorisiri minunate adunate de la Sfintii Parinti"
  

Bucura-te, lauda a toata lumea;
Bucura-te, casa Domnului;
Bucura-te, munte umbrit;
Bucura-te, scapare;
Bucura-te ceea ce esti sfesnic de aur;
Bucura-te, PREACURATA, care esti slava crestinilor;
Bucura-te Marie, Maica lui HRISTOS Dumnezeu;
Bucura-te, Rai;
Bucura-te, masa cea dumnezeiasca;
Bucura-te, biserica;
Bucura-te, nastrapa de aur;
Bucura-te, bucuria tuturor!


    La Multi Ani celor ce poarta frumosul nume, sa fiti iubiti si sa aveti o viata frumoasa, cu sanatate si impliniri!

duminică, 12 august 2012

Fetita care vede cu ochii mintii

    O prietena draguta si buna la suflet, mi-a dezvaluit povestea emotionanta a unei fetite, viata plina de cautari si trairi deosebite.Povestirea este preluata de pe blogul : Fii fericit, e intaia datorie!
   Pentru ca am avut ocazia sa cunosc o astfel de fata, lipsita de darul vederii dar deosebit de talenta,buna si blanda care s-a resemnat in fata acestei situatii neexistand nici o solutie, apelez la bunavointa dumneavoastra de a citi macar povestea ei, si da a hotara pe mai departe.
     Leontina are insa o sansa!  

         Micuta Leo vrea sa ne vada! 

    "O întreb: „Ce ai mai făcut tu, Leontina ?“ şi ea începe să povestească cu vocea ei limpede, pipăind obiectele din jur pentru a înţelege şi simţi mai bine locul în care se află. „Păi am mers la şcoală. Am învăţat să citesc. Ştiu alfabetul Braille. Dar ştii, eu citesc altfel, cu mâinile. Ştiu să socotesc. Am şi o prietenă la şcoală, Cătălina. Vezi, şcoala mea este departe şi acolo stau fără mami şi îmi este dor de ea. Acum m-am întors în vacanţă. Vrei să-ţi spun o poezie?...şi fetiţa nu s-ar mai opri, atât de mare este dorinţa ei de comunicare. O struneşte mama, strângând-o uşor de mână. După care o completează. „Am dus-o la o şcoală specială în Buzău. Ne-a fost greu şi ei, şi nouă. La început plângea pentru că îi era dor de acasă. Nu puteam să o las să piardă un an, pentru că este inteligentă şi are o mare dorinţă de cunoaştere. A luat chiar premiu. Mă doare sufletul când o văd aşa. Când mă uit la copiii de vârsta ei şi când mă gândesc ce copil minunat este, câte ar fi putut să facă, dacă vedea“, spune cu regret în voce Mariana Călin, mama Leontinei. Apoi o corectează: „Capul sus, spatele drept“, şi îi ridică bărbia cu mâna, căci privirea copilei este aţintită în pământ. Este atentă la orice zgomot, la vocile celor din jur ca şi cum ochii ei au crescut undeva, înăuntrul mintii."

Povestea intreaga si documente medicale:
http://leontinanicoleta.blogspot.ro/

In speranta ca veti fi impresionati sa incercam sa ii oferim ajutorul nostru!



miercuri, 8 august 2012

Sfanta Teodora de la Sihla


       Ajungand in Moldova cu familia  in vara anului 2008 mare ne-a fost bucuria si uimirea sa descoperim un loc atat de minunat, incarcat de energie si frumusete care mi-a patruns in suflet mai mult decat toate celelalte. Afland de manastirea ridicata in cinstea acestei mari Sfinte a Moldovei - caci noi in Dobrogea prea putin auzisem  de aceasta deosebita Sfanta, am purces la drum. Am ajuns tarziu in acea zi, pe 8 august, a doua zi dupa Hramul Manastirii, si afland din Constanta despre aceste locuri deosebite in care a vietuit Cuvioasa Teodora ne-am pus in gand sa oprim intai la manastire si apoi sa mergem la Schitul Branistea unde vorbisem de cazare. Si Cuvioasa ne -a ajutat! Desi fusese un drum lung si destul de obositor pentru mine (ca sofer incepator) am reusit sa ne apropiem... trecand de Manastirea Secu, am ajuns la o bifurcatie si  am pornit pe drumul care duce spre manastire (celalalt duce la Manastirea Sihastria): destul de ingust, forestier, marginit intr-o parte de munte impadurit si de alta de prapastie, pe unde cu greu trec 2 masini (si asta doar din loc in loc). Printre scapari de lumina, ce patrundeau prin rarisul padurii - caci soarele era de mult apus, am ajuns cu emotie in varful muntelui. Si aici avea sa ni se deschida o oaza de lumina, un loc tulburator de frumos, cu o liniste care te impresoara si iti aduce in suflet o tainica pace.

       Despre viata Cuvioasei ar fi multe de spus, si poate veti reusi sa gasiti in librarii sau pangare, cartea scrisa de Arhimandrit Ioanichie Balan; noi am cumparat-o  de la Manastirea Teodora de la Sihla si  citindu-o nu poti sa nu fii uimit de frumusetea sufletului acesteia, de daruirea Sa lui Hristos si nevointa in care si-a petrecut intreaga viata.
     Voi incerca sa povestesc pe scurt viata acesteia cu recomandarea calduroasa de a incerca sa ajungeti macar o data in Muntii Neamtului, in padurile in care si-a petrecut tainic viata, la pestera in care s-a nevoit, a privegheat  si s-a rugat mai mult de 30 de ani din viata!
    Desi despre viata Sfintei s-au scris multe, Arhim. Ioanichie Balan a avut drept sursa pentru cartea sa un manuscris foarte vechi, scris de un calugar din Manastirea Neamt in secolul XIX.
   
        Sfanta Teodora s-a nascut in satul Vanatori - Neamt, la mijlocul sec, al XVII - lea, din parinti bine credinciosi. Cum singura sora, mai mica a murit la o varsta frageda, parintii i-au transmis toata afectiunea, iar mama a insuflat tinerei fete credinta, milosteinia, postul si rugaciunea. Astfel ca Teodora a invata de mica sa imparta bunurile sale celor sarmani, a dus o viata curata, in post si plina de fapte bune,  citind mult din Psaltire si Vietile Sfintilor.
  Adesea, in zile de mare sarbatoare, mergea cu mama ei la Manastirea Neamt, unde se inchina cu mare evlavie in fata icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului, iar alteori, in zile de hram mergeau la Manastirile Agapia si Secu, aflate in imprejurimi. Se ruga mult, incepand sa prinda drag de viata calugarilor si a maicilor, si pe masura ce crestea se aprindea in ravna fata de cele duhovnicesti.
      Ajunsa insa la varsta casatoriei, parintii ei au incercat sa ii caute un sot bun pentru a se aseza la casa ei. Desi le marturisise dragostea fata de Hristos, tanara fiica, buna si ascultatoasre nu a vrut sa-si necajeasca batranii parinti, si a acceptat a se insoti  cu un tanar credincios, de loc din Ismail, dar care se propasise in satul Vanatori. S-au cunoscut la biserica satului si tot aici au fost uniti in taina casatoriei.
    Insa Sfanta Teodora era aceeasi fiinta, in care focul si dragostea fata de Hristos mocnea puternic, iar viata ei curata si cuvioasa, rugaciunile fierbinti, evlavia, l-au facut pe sotul acesteia sa inteleaga ca fericirea sotiei nu va fi pe deplina decat daca ii va impartasii credinta curata si dragostea fata de Dumnezeu. Vietuind ca fratii, postind si rugandu-se impreuna, erau sprijin si mangaiere batranilor parinti, aveau deschise mereu usile pelerinilor care veneau la manastirile din imprejurimi. Cand parintii Sfintei au trecut la cele vesnice, tinerii soti au cazut la o invoiala: dupa ce vor sarbatori Sfintele Pasti, sa plece la manastire; intai Cuvioasa, urmand ca el sa o astepte vreme de un an, iar daca aceasta nu se va intoarce, sa aleaga aceeasi cale!
   Luand  binecuvantarea parintelui duhovnic, Sfanta Teodora pleaca fericita catre Manastirea  Nifon, care la vremea aceea era o mica sihastrie de calugarite la poalele Muntilor Buzaului, si aici dupa 2 ani de sarguinta si aleasa purtare fu tunsa in monahism. Petrecand in ascultare si rugaciune, Sfanta spera din tot sufletul ca sotul ei sa inteleaga alegerea facuta si sa isi pastreze la randul sau promisiunea.
   Dar iata ca dupa cativa ani, Tara Romaneasca fu navalita de turci; trecand Dunarea, in drumul lor spre Ardeal, distrugeau satele, ardeau bisericile si manastirile.... Sfanta Teodora, impreuna cu schimonahia Paisia si alte doua surori au reusit sa fuga la timp si sa se ascunda in Muntii Buzaului. Aici au trait in nevointa apriga, infruntand foamea si frigul aspru al iernii, rugandu-se, citind Sfintele Carti si vietuind din cele oferite de padure. Au construit doua chilii traind astfel vreme de 10 ani, caci Manastirea Nifon nu fusese inca refacuta. Sotul Cuvioasei Teodora, afland de navalirile turcilor si venind sa vada cum vietuieste sotia sa la manastire, fu indurerat de tragica priveliste, si incredintat ca aceasta fusese omorata, s-a retras indurerat la Manastirea Poiana Marului.
    Dupa ani de nevointe, cand Maica Paisia parasi aceasta lume, cele doua maici s-au retras intr-o manastire, iar Sfanta Teodora a ramas singura, vietuind alaturi de caprioare si de pasarile padurii. 
      Insa gandul ii ramase la Muntii Neamtului, la locurile unde copilarise si se rugase icoanei Maicii Domnului, astfel ca hotara sa se intoarca la Manastirea Neamt, pentru a se ruga si  primi sfatul  Parinteului staret. Acesta fu uimit de viata si ravna duhovniceasca a Sfintei si o sfatui ca de asta data sa nu se retraga singura in padure, ci sa aleaga doua - trei suflete care sa o insoteasca, caci: "Vai celui singur - zice Sfanta Scriptura -  ca de va cadea nu va avea cine sa-l ridice." Dar pentru a nu o mahni, o sfatui sa mearga la egumenul schitului Sihastria, nou intemeiat. Era in anul 1660 , iar Cuvioasa Teodora nu avea mai mult de 40 de ani.    Ascultand sfatul staretului, aceasta merge la Sihastria, si aici cu binecuvantarea staretului, primind invataturile Preotului Pavel, care i-a admirat puternica dorinta a inimii de a se nevoi in pustie, ii incredinteaza chilia de la Sihla.
 
   "Odata ajunsa la Sihla in cea mai desavarsita singuratate si liniste, Cuvioasa Teodora a inceput sa traiasca o viata duhovniceasca mult mai aspra ca in trecut. Avand conditii asa de prielnice de nevointa pustinceasca, avand duhovnic foarte iscusit, si fiind inconjurata peste tot de numerosi alti sihastrii, ea se simtea mereu indemnata, mereu atrasa spre culmi spiritulae nebanuite. La Sihla, Cuvioasa Teodora era in patria ei, in pamantul linistii si al rugaciunii. Insusi locul o invata sa se nevoiasca. De acum fericita incepe marea ei nevointa, marea rugaciune, marea taina a vietii ei... Doua au fost nevointele ei cele mai mari, sau aripile cu care a zburat la cer: postul desavarsit si rugaciunea de foc.
     Prin aceste fapte bune se silea sa urmeze marilor cuviosi care s-au nevoit prin pustietatile si crapaturile pamantului si in chip deosebit voia sa urmeze Sfintei Maria Egipteanca din Pustiul Iordanului."

     Astfel  s-a ostenit Sfanta Teodora in aceste tinuturi aspre din Muntii Neamtului, si mai mult chiar, caci turcii dau iar navala ajungand si in Muntii Neamtului; urmarita de dusmani, fuge  mai adanc in inima padurii, in apropiere de pestera unde vietuia si  negasind loc sa se ascunda s-a rugat Bunului Dumnezeu sa o pazeasca si stanca s-a deschis, muntele s-a crapat in doua si Sfanta Teodora a intrat si a scapat de furia acestora. Anii de osteneala sunt nestiuti: unii martutrsesc ca 60, altii 40, iar alte scrieri marturisesc peste 20 de ani.
     Insa indiferent de numarul anilor, mai insemnate sunt rugaciunile si ostenelile Cuvioasei, caci din multa dragoste si ravna pentru Hristos, ea a primit harul inainte-vederii, al stralucirii si ridicarii de la pamant. Cand se ruga "nu mai simtea oboseala trupului, ci se ridica mai presus de toata simtirea fireasca, vorbea direct cu Dulcele Iisus, se indulcea de bucurii negraite, iar fata si mainile ei radiau de o lumina divina, care se retragea odata cu savarsirea rugaciunii."

   Traind din putina hrana a padurii, nevoindu-se in post aspru  si vietuind intr-o cointinua rugaciune, Cuvioasa Teodora s-a adapostit tot restul vietii in adancul padurii, la adapostul pesterii, caci egumenul si duhovnicul Manastirii Sihastria murind, fu uitata de toata lumea.
    Mai mult de zece ani a vietuit uitata de lume, fara sa aibe vre-un ajutor omenesc cat de mic, iar hainele de pe ea se rupsesera de tot insa Milostivul Dumnezeu ii daruise har si nu mai simtea frigul ori foamea. Pasarile cerului ii purtau de grija, caci luau firimituri de la masa calugarilor de la Sihastria si o hraneau. Vazand aceasta, intr-o zi staretul manastirii, indemnat de Duhul Sfant le spuse calugarilor ca bine ar fi sa mearga sa hraneasca pustnicii care vietuiesc in padure; asa se face ca doi calugari brutari se rugara sa primeasca incuviintarea de a duce paine pustincilor care se nevoiesc; au primit-o si binecuvantati au pornit la drum. Dar furtuna si ploaie mare se abatura in padure, facand drumul, urcusul  mai anevoioase; speriati si obositi s-au adapostit la umbra unui brad si de acolo vazura o lumina stravezie care razbatea printre peretii pesteri; se apropiara, si acolo zarira pe Sfanta la rugaciune: cu mainile catre cer, ridicata de la pamant si inconjurata de lumina, caci de 40 de zile Sfanta Teodora se afla in rugaciune, uitand de cele lumesti. "Era clipa celei mai inalte rugaciuni. Mainile ei pareau ca doua lumanari aprinse, fata alba ca de inger iradia  o lumina divina. Parul alb ca zapada cadea peste umeri."

      Simtind ca i se apropie sfarsitul, ii ruga pe calugarii ii arunce cateva haine si apoi le spuse ca ar vrea sa vesteasca la manastire ca doreste sa primeasca Sfanta Impartasanie inainte de a-si incredinta viata in mainile Mantuitorului.
     Se intoarsera in graba calugarii si sosind la miezul noptii la portile manastirii ii instiintara pe egumen si fratii aflati la slujba de  Sfanta pe care o aflasera vietuind in pestera, de rugaciunea acesteia, si cu mare alai pornira dis-de-dimineata, pentru a ajunge la timp cu Sfanta Impartasanie. Toti calugarii, mai putin cei varstnici si neputinciosi, plecara cu mare alai, dornici sa vada si sa auda vorbele si sfaturile unei Mari Pustnice caci astfel de vietuitori sunt rari si era o mare binecuvantare sa se afle alaturi de un asemenea traitor. Doua ore mai avu putere Cuvioasa Teodora sa le povesteasca viata pe care a dus-o - cu modestie, lipsita de vlaga - caci trupul ei era slabit dupa ani de post, indelungi privegheri si osteneli, iar acum era fericita ca poate sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine. 

      Dupa ce  termina istorisirea ii ruga sa o ingroape in pestera si cu ultima putere zise:
"Slava lui Dumnezeu pentru toate!"
   Apoi  insemnandu-se cu Sfanta Cruce se intinse pe piatra acoperita cu cetina si adormi intr-u Domnul.
 

"Intru tine, Maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, caci luand crucea ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, ca este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor;
 pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura,
 Preacuvioasa Maica Teodora, duhul tau."
 

luni, 6 august 2012

Minunea de pe Tabor

     Desi n-am avut ocazia ocazia sa ajung la Muntele Tabor, am auzit de la orieteni, si din diverse surse de minuea ce are loc aici in fiecare an de sarbatoarea Schimbarii la Fata, dupa calendarul grecesc: 18 - 19 august.
Pentru ca am descoperit relatarea frumoasa a Luciei, de pe blogul Vestitorul ortodox, am preluat o mica parte, restul lasand in seama voastra sa descoperiti pe blogul acesteia:

      "Cu siguranta multi dintre voi ati auzit despre minunea de la raul Iordan ce se repeta in fiecare an de Boboteaza. De indata ce Patriarhul Theofil al Ierusalimului savarseste slujba de Sfintire a apei si dupa rugaciune se arunca in apele linistite ale Iordanului crucile de argint, apa Iordanului incepe sa clocoteasca si apoi isi schimba sensul de curgere timp de cateva minute.
      Aproape orice crestin stie despre minunea Sfintei Lumini ce se coboara de Invierea Domnului la Ierusalim in biserica Sfantului Mormant si care nu arde pentru o perioada de timp.
      Pe langa aceste doua dumnezeiesti minuni, se petrece o minune mai putin cunoscuta despre care cei necredincosi spun ca ar fi doar un simplu fenomen meteorologic..
 
      Pe Muntele Sfant al Taborului se afla trei biserici, dintre care una singura este ortodoxa (greceasca) situata pe partea de nord-est pe latura din partea de sus a Muntelui Tabor. De praznicul Schimbarii la fata a Domnului in noaptea din 18 spre 19 august pe Muntele Sfant al Taborului in timpul Sfintei Liturghii oficiate de ortodocsi, se coboara asupra Manastirii un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obisnuit. Odata cu privegherea ce se face in biserica, din varful muntelui se poate vedea pe cerul intunecat, dinspre Nazaret, la o distanta destul de mare, o bucata portocalie care se tot muta si vine perpendicular pe biserica si sta asa, pana la douasprezece-unu noaptea (cativa kilometric fata de munte) sub forma unei limbi portocalii intunecate .Odata cu inceperea sfintei Liturghii dar mai ales din momentul Heruvicului, norul luminos incepe sa se deplaseze din orizont spre Muntele Tabor.
 
      In acest timp norul capata felurite forme iar din din el incep a se desprinde fasii, mingi rotunde, lunguiete, sub forma de ingeri si de pasari, ajungand deasupra turlei bisericii ( biserica este prevazuta in varful turlei cu o terasa ) unde credinciosii se urcă si invocă Duhul lui Dumnezeu!

 Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea, 
stralucesca si noua pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, 
pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie.

 In munte, Te-ai schimbat la fata, Hristoase Dumnezeule, si pe cat au cuprins ucenicii Tai slava Ta, au inteles ca , daca te vor vedea rastignit, sa cunoasca patima cea de bunavoie si lumii sa provaduiasca , ca Tu esti cu adevarat raza Tatalui.


Detalii despre aceasta minune din marturii personale:

 

sâmbătă, 4 august 2012

Ave Maria, pe acorduri de pian si orchestra

       Din multele interpretari pe care le-am auzit, aceasta imi aduce acum acea stare de liniste si pace de care am nevoie. Cred ca aceasta frumoasa melodie pe acorduri de pian si va vor incanta in aceasta dupa-amiaza calduroasa de vara!
Cei care doresc, pot alege versiunea pentru pian si orchestra realizata de compozitorul Robert Schumann, la fel de incantatoare, putand admira icoane si picturi deosebite!
 

Sa nu ne descurajam!

"Omul sa nu se descurajeze cand cade intr-o greseala"

<< Fiule, Mie mai mult Imi place rabdarea si smerenia cand te afli intr-un necaz, decat mangaierea si evlavia ta cand esti in fericire. Pentru ce te intristezi cand ti se imputa vreo mica greseala? Chiar de ar fi mai mare, tot nu ar trebui sa te tulburi. Iar acum lasa sa treaca; caci nu e ceva nou si nici nu ti se intampla pentru prima sau ultima oara acest lucru. Tu ai destula barbatie, atunci cand nu intampini nici un necaz. Dimpotriva, esti tare si sfatuiesti foarte bine si pe altii, si ii imbarbatezi prin vorbele tale, iar cand nenorocirea bate fara veste la usa ta atunci tu devii cel mai slab.         
      Invata a cunoaste odata neputinta ta, despre care te-ai putut adeseori incredinta, din inercarile foarte mici prin care ai trecut; caci toate acestea si altele asemanatoare, prin care se incearca neputinta ta, se fac pentru mantuirea ta.

2. Goneste din inima ta, cat vei putea, tot ceea ce te tulbura. Iar daca te-a cuprins fara veste intristarea, nu te lasa biruit de dansa; nu poti fi vesel in mijlocul patimirilor; invata cel putin a suferi cu rabdare ceea ce a venit peste tine. Si cand sufletul tau se intristeaza auzind strambele judecati ale oamenilor pentru numele tau, infraneaza-te si ia seama ca, in necaz, sa nu rostesti un cuvant care ar dezveli tulburarea inimii tale si ar rataci printre cei slabi. Tulburarea ta se va linisti curand si venirea darului va turna untul mangaierii peste rana inimii tale. 
   Viu sunt Eu, zice Domnul, ca sa te ajut si mai mult decat totdeauna, sa te mangai daca tu vei nedajdui spre Mine, si Ma vei chema intr-ajutor, cu inima plina de credinta.>>

                                                                                                  Urmarea lui Hristos

miercuri, 1 august 2012

Gand catre Maica Domnului

        Acum, la inceput de post ne straduim sa fim mai buni, mai curati cu inima, mai blanzi si mai milostivi;i ncercam, dar nu stiu daca am reusi cu adevarat daca nu ne-ar insoti la drum postul si rugaciunea. Si asa cum spunea si ne-a lasat drept invatatura Parintele Arhimnadrit Arsenie Papacioc, din rugaciunile noastre nu trebuie sa lipseasca cele inaltate catre Maica Domnului, cea grabnic ajutatoare, induratoarea, mult milostiva, izvorul nesecat, bucuria celor intristati si Ocrotitoarea noastra Preabuna, care toate le poate si in toate ne sprijina atunci cand ridicam catre Dansa rugaciunile noastre.
   Ca un umil si pacatos imi indrept si eu inima si sufletul catre Maica Domnului caci mereu mi-a fost sprijin si ajutor si stiu ca mereu imi va fi alaturi spre a ma ridica cand cad in deznadeje, tristete ori sunt in nevoi.
Icoana Maicii Domnului aflata in Casa Acesteia de pe Muntele Privighetorii
   Preasfanta mea Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, Fecioara Maria, cu sfintele si puternicile tale rugaciuni,
izgoneste de la mine, nevrednciul si pacatosul, deznadejdea, uitarea, necunostinta, nepurtarea de grija,
si toate gandurile cele spurcate, cele rele si hulitoare de la ticaloasa mea inima si de la intunecata mea minte.
   Si stinge vapaia poftelor mele, ca singur sunt si neputincios.
Si ma izbaveste de multe rele si aduceri aminte si naravuri, si de toate faptele cele rele ma slobozeste.
Ca binecuvantata esti de toate neamurile si Preacinstitul tau nume se slaveste in vecii vecilor.
                                        Amin

Va doresc un post cu folos si binecuvantat!


   




 



Postări populare

Colectie citate

  • "Viata e altceva decat o visam, mai ales pentru ca si noi suntem altfel decat ne credeam. O singura ambitie este legitima: aceea de a fi mai buni". Monseniorul Vladimir Ghika.
  • "Dumnezeu e pretutindeni doar ca trebuie rugat. Uneori chiar o rugaciune scurta facuta insa din tot sufletul si cu toata inima te ajuta daca o zici cu putere." Parintele Arsenie Boca
  • "Cea mai bogată moștenire pe care parinții pot să o lase copiilor este copilăria fericită, plină de amintiri tandre despre tatăl și mama lor. Aceas­ta va lumina zilele care vin, îi va păzi de ispite și îi va ajuta în încercările vieții de zi cu zi după ce vor părăsi casa părintească." Sfânta Muceniță Alexandra Feodorovna
  • "Mare este puterea nadejdii in Dumnezeu. Ea este fortareata ce nu poate fi cucerita, zid nesurpat, alianta nebiruita, liman pasnic, turn nebiruit, arma puternica, putere neinfranta, care afla iesire chiar si acolo unde nu exista loc de trecere." Sfantul Ioan Gura de Aur
  • Fericit cel ce si-a cunoscut puterile sale, lucru care este temelia fiecarei virtuti". Sfantul Isaac Sirul
  • "Nu am nici o teama...in lumea aceasta exista dragoste si frumusete! Cuvioasul Arhim. Arsenie Papacioc
  • "Nu minunile Îl descoperă pe Dumnezeu oamenilor, ci acel ceva despre Dumnezeu se descoperă în inima pregătită pentru asta. Este ceea ce se numește 'arderea inimii'. " Parintele Serafim Rose
  • "Să credem mai mult cuvintelor care ne arată căile vieţii veşnice, decât să ne îndeletnicim în lucruri care ne aduc pierzare" Sfantul Mucenic Haralambie
  • "Omul lui Dumnezeu trebuie sa fie simplu si lipsit de rautate sau viclenie, pentru ca Hristos a spus: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor(Matei 18, 3)." Sfantul Ioan Gura de Aur
  • "Ascultaţi, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare până ce va îndrepta vremea." Sfantul Paisie Aghioritul
  • "Bucuria mea, castiga duhul pacii si atunci mii de oameni se vor mantui in preajma ta." Sfantul Serafim de Sarov
  • "Iisus da omului destinul si toata energia lui divina. Iisus este un destin intruchipat. Cine-L ajunge... stie ce are de facut!" Parintele Arsenie Boca
  • "Nimic nu este asa de placut lui Dumnezeu ca multumirea." Sfantul Ioan Gura de Aur
  • "Dumnezeu ca Facator isi iubeste intreaga creatie, insa omului ii poarta o dragoste aparte. Dupa chipul Sau l-a plasmuit pe om, spre a-l face partas bunatatii si fericirii Sale." Sfantul Ierarh Nectarie
  • "Precum ochiul este atras de frumusetea celor vazute, la fel mintea curata este atrasa de cunostinta celor nevazute." Sfantul Maxim Marturisitorul
  • "Dragostea este ca o albina foarte lucratoare, care aduna de pretutindeni cele bune si le depoziteaza in sufletul celui care iubeste." Sfantul Ioan Gura de Aur
  • "Maica Domnului jertfeste mereu, sufera mereu si cred ca se lupta chiar si cu dreptatea divina aparand pe neputinciosii care o cer in ajutor." Arhim. Arsenie Papacioc
  • "Fii mei, sa nu iubim cu vorba, numai cu gura, ci cu fapta si cu adevarul." Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan
  • "Deci, fratilor, bucurati-va! Desavasiti-va, mangaiati-va, fiti uniti in cuget, traiti in pace, si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi!" Sfantul Apostol Pavel
  • "Fericiti cel care, gospodarindu-si averile curate, intinde o mana a Lui Dumnezeu celor nevoiasi." Sfantul Grigorie Teologul
  • "Castiga duhul pacii si atunci mii de inimi se vor mantui in preajma ta." Sfantul Serafim de Sarov
  • "Roaga-te si lucreaza! Iata pravila de aur ce imbratiseaza toata intelepciunea vietii pamantesti." Parintele Arsenie Boca
  • "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.Iubirea nu face rau aproapelui; Iubirea este deci implinirea legii." Sfantul Apostol Pavel
  • "Recomand o nesfarsita veselie in ascunsul tau, ca aceea marturiseste ca esti cu Iisus Hristos in inima ta si-n respiratia ta. Inima ta va vibra mereu o rugaciune fara cuvinte." Arhim. Arsenie Papacioc
  • "In aceasta am cunoscut iubirea: ca El Si-a pus sufletul Sau pentru noi si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru fratii nostri." Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan
  • "Nu vei avea vreodata bucurie deplina sau eliberare totala de ceea ce e mic si tulburator, daca nu ai pus peste viata pecetea micii tale jertfe." Parintele Arsenie Papacioc
  • "Vorba buna si zambetul si fapta binefacatoare sunt raze ale soarelui rasfrante in sufletul omului." Nicolae Iorga
  • "Fiecare clipa poate oferi un prilej binecuvantat sau chiar unic pentru a va arata nobletea voastra de slujitori alaturi de ingeri." Cuviosul Parinte Arsenie Papacioc
  • "Linistea este inceputul curatirii sufletului" Sfantul Vasile cel Mare
  • "Om desavarsit este acela care iubeste adevarul si dreptatea, care Il cinsteste pe Dumnezeu, nu face fapte rele si este milostiv." Sfantul Vasile cel Mare
  • "Fericiti cei ce L-au indragit pe Dumnezeu si din dragoste pentru El nesocotesc toate cele pamantest." Sfantul Efrem Sirul
  • "Daca tineretea ar sti si batranetea ar putea..." Parintele Arsenie Papacioc
  • " Om desavarsit este acela care iubeste adevarul si dreptatea, care Il cinsteste pe Dumnezeu, nu face fapte rele si este milostiv." Sfantul Vasile cel Mare
  • "Ale Tale sunt cerurile si al Tau este pamantul; lumea si plinirea ei Tu le-ai intemeiat." Un psalm al lui David catre Dumnezeu
  • "Numai la bine sa te gandesti si numai pe el sa-l savarsesti." Parintele Evmenie Cretanul
  • "Nu te mahni atunci cand nu primaesti indata de la Dumnezeu ceea ce ceri. Pentru ca vrea sa-ti daruiasca si mai multe bunatati daca ramai lipit de El prin rugaciune staruitoare. Si ce altceva este mai inalt decat legatura ta cu Dumnezeu si decat comuniunea cu El? Sfantul Nil Ascetul
  • "Dreapta judecata este o virtute insemnata,ea este intr-un fel izvorul si radacina tuturor virtutilor." Sfantul Ioan Casian
  • "Toata fapta buna trebuie s-o conduca dreapta credinta in Iisus Hristos si dreapta socoteala sau cumpana dreapta. Dumnezeiasca Scriptura zice: Nu te abate nici la drepata nici la stanga. Calea de mijloc este calea imparateasca." Arhim. Cleopa Ilie
  • Parintele Arsenie Boca
  • "Pastrarea capacitatii de incadrare in disciplina a unui suflet face dovada armoniei si valorii sale."
  • "Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima". parintele Aresnie Boca
  • "Maica Domnului jerfeste mereu, sufera mereu si cred ca se lupta chiar si cu dreptatea divina aparand pe neputinciosii care o cer in ajutor" Arhim. Arsenie Papacioc
  • " O tinerete daca nu-i structurata si cu ceva batranete, e in primejdie. Si daca exista o nuanta de batranete la tinerete, va exista si tinerete la batranete!" Arhim. Arsenie Papacioc
  • "Aceasta este ratiunea ascunsa a Providentei: toata lumea este ispitita se se ciocneasca de Iisus." Parintele Arsenie Boca
  • "Sa lupti pana la urma impotriva pacatului, ca sa implinesti cuvantul Mantuitorului: Iubiti-va! Tineti minte acest lucru: Criteriul de judecata la Dumnezeu este iubirea" Parintele Arsenie Papacioc
  • "Fericit cel ce si-a cunoscut puterile sale, lucru care este temelia fiecarei virtuti." Sfantul Efrem Sirul
  • "Sa cunoastem bine cursele si sa pasim departe de ele. Sa aflam unde sunt prapastiile si nici macar sa nu ne apropiem de ele. Aceasta sa fie pentru noi straduinta de a ne asigura duhovniceste..." Sfantul Sfantul Ioan Gura de Aur
  • "Cum putem salva neamul? Raspunsul e acesta: pune-te tu la punct, omule - lume mica in care se oglindeste o lume mare. Rugandu-te pentru celalalt esti un mic mantuitor candva undeva." Arhim. Arsenie Papcioc
  • "Daca oamenii ar fi intotdeauna seriosi si nu-si vor ingadui putin relaxare sau amuzament, ar innebuni sau ar deveni labili fara sa-si dea macar seama." Herodot
  • "Tot ce ai nevoie ca sa schimbi lumea este dragoste, pentru ca dragostea schimba tot ce atinge."
  • " Iisus cu mare dor ar vrea sa locuiasca in inima ta.Deschide! Inima ta ar fi un mic cer divin." Arhim. Arsenie Papacioc
  • "Prietenul se castiga prin fidelitate, modestie si generozitate." Proverb arab
  • "Fii impacat cu sufletul tau, si, atunci, cerul si pamantul se vor impaca cu tine." Sfantul Isac Sirul
  • "Multumirea cu putin este singura comoara care nu se sfarseste niciodata." Sfantul Vasile cel Mare
  • "Rugaciunea alunga intristarea si micimea de suflet." Sfantul Nil Ascetul
  • "Mare este puterea nadejdii in Dumnezeu. Ea este fortareata ce nu poate fi cucerita, zid nesurpat, alianta nebiruita, liman pasnic, turn nebiruit, arma puternica, putere neinfranata, care afla loc de iesire chiar si acolo unde nu este loc de trecere." Sfantul Ioan Gura de Aur
  • " Cei care fac binele isi au invistierita rasplata in insasi fapta lor."
  • "Rugaciunea este inima ta in inima lui Dumnezeu!" Arhim . Arsenie Papacioc
  • "Spiritul omului nu-si poate intinde aripile aici pe pamant daca nu se simte inconjurat de iubire, vesnicie si nemarginire". Ilie Miniatis
  • "In aceasta am cunoscut iubirea: ca El Si-a pus sufletul Sau pentru noi si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru fratii nostri." Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan
  • "Recomand o nesfarsita veselie in ascunsul tau, ca aceea marturiseste ca esti cu Iisus Hristos in inima ta si-n respiratia ta. Inima ta va vibra mereu o rugaciune fara cuvinte." Arhim. Arsenie Papacioc