Parintele Arsenie Boca despre Ziua Crucii

     << Intr-una din cantarile bisericii alcatuite dupa psalmii lui David, preamarim pe Dumnezeu in cuvintele ;

"Sfant este Domnul Dumnezeul nostru,

Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru,

Si va inchinati  asternutului picoarelor Lui, ca sfant este."

    O alta cantare a bisericii, preamarind Crucea, spune:

"Acum vedem asternutul unde au stat picioarele Tale, Stapane."

         "Astazi cu adevarat cuvantul cel de Dumnezeu graitor al lui David a luat sfarsit, ca iata aratat ne inchinam si asternutului preacuratelor Tale picioare."

  Deci, pana la rastignirea Domnului pe Cruce, Crucea era lemnul mortii cel mai de ocara. Domnul si Dumnezeul nostru insa, prin Sfintele  Sale Patimi, a schimbat ocara in slava, incat Pavel Apostolul nu gasea alt cuvant in care sa se laude, decat in Crucea Domnului, mustrand pe cei ce sunt vrajmasi Crucii.

  Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise si David. Prin David Proorocul, Dumnezeu ne porunceste sa ne inchinam Crucii asternutului picioarelor Lui, ca sfant este. (Psalmul 98, 5).

   Oare de ce zice despre Curce ca e asternut numai picioarelor Lui? Fiindca Domnul S-a rastignit pe Cruce nu cu Dumnezeirea Sa, ci numai ca persoana omeneasca; nu S-a rastignit  fiinta lui Dumnezeu, ci Adam  cel nou, ceea ce in graiul Profetului e tot una cu picioarele Lui Dumnezeu.

 

     Ar mai ramane sa ne lamurim putin despre intelesul Crucii ca suferinta. Suferinta, necazurile, incercarile sunt cea mai necunoscuta cruce, desi fiecare are de dus o cruce.

    Mai toti se roaga lui Dumnezeu sa-i scape de cruce. Nu-i bine asa. E semn ca oamenii n-au cunostinta despre care  spune Sfantul Marcu in Filocalie, ca prin aceasta se cunoaste daca o are cineva, daca primeste  cu bucurie necazurile.

    Tot acest sfant ne spune despre crucea incercarilor, ca pentru trei pricini vin asupra noastra:

    1) ca pedeapsa pentru pacatele savarsite;

    2) pentru ferirea de cele ce altfel le-am face, si

    3) pentru intarirea virtutii.

 

 

  "Sa nu spui ca se poate castiga virtutea fara necazuri: caci virtutea necercata in necazuri nu este intarita."

  Cea mai grea incercare este necazul mortii. Cum stam fata de o asemenea incercare? Stam foasrte linistiti fiindca Mantuitorul nostru, prin moartea Sa, a schimbat nu numai Crucea din ocara in slava, ci a schimbat si rostul mortii si l-a facut mai bun. Pana la Iisus, moartea era o pedeapsa a fiintei omenesti, o plata a pacatului. De la infrangerea mortii prin invierea Omului, moartea, cea mai grea incercare a vietii acesteia, s-a schimbat in moarte a pacatului si a izbavirii firii omenesti. Asa ne invata Sfantul Maxim Marturisitorul.

   Iata de ce praznuim Crucea si vorbim de Inviere si a mortii omorate.

 *

   Acestea sunt cunostintele duhovnicesti, care dau curaj vietii acesteia, ii dau inteles si o liniste cu atat mai mare cu cat e mai involburata marea societatii omenesti.

  Iata pe ce temelie stam in praznicul Inaltarii cand zicem:

"Crucii tale ne inchinam Stapane si sfanta Invierea Ta o laudam si o marim"...

 

                                           Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

                                                  ROSTUL INCERCARILOR

 

    Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335.